Prima vizita la veterinar

Mastocitomul la caine
ianuarie 7, 2016
Boala Addison la caine
aprilie 7, 2016

Prima vizita la veterinar

Portrait of a female vet with a cute dog

A avea un cățeluș înseamnă a avea o mulțumire specială dar, și responsabilități. Cabinetul veterinar reprezintă cel mai bun aliat în menținerea câinelui sau cățelușului tău sănătos. Echipa de medici și asistenți veterinari au numeroase cunoștințe și experiență și vor fi încântați să vă ofere cele mai bune sfaturi.

Acomodarea

Casa ta va părea un loc străin cățelușului la început, așadar dați-i timp să cunoască ceea ce îl înconjoară. Cu toate că tuturor cațelușilor le place să se joace, țineți minte că aceștia au nevoie și de un spațiu mai restrâs pentru a putea dormi. Au nevoie de:

  • Hrană
  • Castroane pentru apă și hrană
  • Culcuș
  • Țarc pentru puiuț
  • Zgardă și lesă
  • Perie
  • Jucării.

Regulile casei. Cațelușul trebuie să cunoască ce este permis și nu este permis să facă. Învață-l ce trebuie să facă mai degrabă decât să îl cerți atunci când greșește. Dacă îi interzici ceva, nu va înțelege de ce. Este bine să îl lauzi atunci când are un comportament adecvat.

Reguli simple

  • Fără cerșit la masă.
  • Fără lătrat sau sărit pe persoane.
  • Numai obiectele de ros trebuiesc roase.

Regulile înainte de culcare. Fiecare cățeluș are nevoie de un pătuț, dar datorită obiceiului lor de a roade nu investii într-un pătuț scump decât după ce a trecut de această etapă a dezvoltării lui în plan comportamental. El va fi fericit cu o cutie de carton în care să existe un pad sau o bucată de ziar și un plovăraș mai vechi sau o păturică.

Dacă aveți copii, învață-i să respecte locul cațelușului, acesta fiind locul unde se poate odihni fără a fi întrerupt.

Socializarea

Un cățeluș sociabil va fi capabil să facă mai bine față situațiilor pe care le va întâmpina de-a lungul vieții sale, decât un cățel timid sau speriat.

În primele săptămâni sau luni de viață fă cunoștiință cațelului cu o multitudine de locuri, sunete, oameni, experiențe. Lasă-l să cunoască adulți și copii, poștașul, vizitatorii. Niciodată nu îl forța dacă nu este încrezător în el.

Dacă ai prieteni ce au câini, ce sunt vaccinați și docili cu puiuții, permite-i să îi cunoască pentru a-l ajuta să își construiască aptitudinile de socializare canine. Nu îl scoateți afară pentru a merge pe trotuar, grădini sau parcuri, până când nu și-a completat schema de vaccinare.

Cursuri pentru căței. La cabinetele veterinare există așa numite cursuri pentru cățeluși, care au rolul de a permite socializarea. Se acceptă de obicei puiuții între 8 și 14 săptămâni, dar rezervăți din timp loc pentru că acestea se ocupă foarte repede. J

Întâlnirea cu alte animăluțe. Atunci când cațelușul  dvs. s-a acomodat,  fă-i cunoaștiință cu alte animale în casă. Ține-l sub observație și niciodată nu îl lăsa singur cu celelalte animăluțe până când nu ești sigur că s-au acceptat. Nu îți lăsa cațelușul singur cu animaluțe mici cum sunt iepurii, gerbilii și hamsterii pentru că îi va vedea ca o pradă, pe care va dori să o vâneze.

Hrana cațelului tău

Așteaptă până când puiuțul se acomodează pentru a face schimbări în alimentația sa, astfel poți reduce riscul producerii tulburărilor gastrointestinale. După câteva zile, poți introduce o hrană nouă. Aceasta se face gradual iar, în aproximativ o săptămână este schimbată. În primă fază, el are nevoie de 3 sau 4 mese în cantitate mică/zi, reprezentată de hrană completă, de bună calitate. Respectă gramajul înscris pe pungă sau întreabă-ți medicul veterinar dacă nu ești sigur. Numărul meselor poate fi redus o dată cu înaintarea în vârstă. La 10-12 luni, cu excepția raselor de talie mare, poate trece la o hrană destinată câinilor adulți.

Există 2 categorii de hrană pentru câini – umedă și uscată.

Rosul. Dacă îți surprinzi cățelușul atunci când roade lucruri ce nu are voie trebuie să îi distragi atenția cu o jucărie sau să îl strigi. Întotdeauna dă-i o recompensă atunci când este ascultător. Cu toate că puiuții iubesc să roadă oase nu este o idee bună deoarece aceștia pot sa își rupă dinții sau să capete diferite leziuni la nivelul gurii. Fragmentel e de oase pot fi înghițite și pot provoca leziuni interne. Oferiți-i în schimb hrană specială cu proprietăți nutritive bune, ușor de mestecat.

Amintește-ți să îi speli bolurile de mâncare și apă zilnic.

Antrenamentul de bază. Trebuie să începi antrenamentul cațelușului tău o dată cu aducerea acestuia acasă. Atunci când mai crește, înscrie-l la cursuri de dresaj pentru a învăța comenzile simple. Întreabă-ți veterinarul legat de cursurile de dresaj din zonă și întotdeauna întreabă dacă poți vedea o clasă înainte de înscriere. Atunci când îți dresezi cățelul acasă asigurăte că toți membrii familiei folosesc aceleași comenzi. Sedințele de training pentru cățeluși trebuie să fie scurte și distractive.

Joaca și exercițiul

Cățelușii își iau porția de exercitiu fizic de care au nevoie prin alergatul în curte sau joacă. O dată ce își termină schema de vaccinare, poți să îl plimbi în afara casei. Acesta îl va ajuta să se familiarizeze cu diferite medii.

Vârsta la care începe cu adevărat antrenamentul diferă în funcție de rasă. Aceste informații vi le poate oferi medicul veterinar. Faceți exercițiile amuzante, aruncând mingea sau discul de Frisbee. Evitați mingiile mici, ce pot fi înghițite, sau bețele ce se pot bloca la nivelul gâtului și pot conduce la leziuni.

Joaca

Cațelușii nu au nevoie de jucării scumpe însă, trebuie să ne asigurăm că tot ce le oferim să fie sigur. Dacă jucăriile acestuia sunt roase, distruse trebuiesc înlocuite. Nu îi dați un papuc uzat pentru a se juca pentru că el va crede că toată încălțămintea este destinată jocului. Mintea puiuților are nevoie de antrenament la fel ca și corpul, așadar jucați-vă acele jocuri ce îi dau de gândit.

Întreținerea

Stabiliți o rutină de întreținere cât mai repede după ce îl aduceți acasă. Cu ocazia perierii vei avea ocazia să îi îndepărtezi surplusul de păr cât și îți va oferi ocazia să petreci mai mult timp cu animalul tau.

Sesiunea de periat îți va oferi șansa de a face un control în vederea existenței puricilor sau căpușelor, pentru examinarea blănii, pernuțelor, ochișorilor, urechilor și gurii iar, dacă apar modificări indicat este să faceți o vizită la cabinet.

Faceți sedința de toaletare scurtă la început pentru puiuți deoarece aceștia se plictisesc repede.

Timpul destinat întreținerii diferă în funcție de tipul de blană și cât de murdară este aceasta.

Băița

Câinii iubesc să se murdărească și să se rostogolească în locurile în care nu ar trebui, așadar inevitabil va veni și timpul când aceștia au nevoie de o băiță. Cu toate acestea, nu îl spălați dacă nu este necesar, pentru că veți îndepărta sebumul de care are nevoie pentru a-și menține condița blăniței.

Întotdeauna periază-ți câinele înainte de baie pentru a îndepărta câlții, pentru că băița nu îi îndepărtează, îi face mai greu de îndepărtat.

De asemenea, va trebui să îți speli câinele dacă medicul veterinar îi recomandă un șampon dermatologic pentru tratarea problemelor de piele.

Îngrijirea dinților

Puiuțul tău are nevoie de ajutor pentru a-și menține dințișorii în stare bună. Dinții de lapte apar la vârsta de 4-6 săptămâni și sunt înlocuiți cu dinții permanenți la 6-7 luni. Dacă unii dinți de lapte nu cad natural, veterinarul va fi nevoit să îi extragă pentru a preveni o creștere anormală a celor permanenți.

Dacă animăluțul tău are nevoie de o intervenție chirurgicală de natură stomatologică va avea nevoie și de o anestezie generală. Cățelul va beneficia de detartraj și dinții afectați vor fi scoși. Nu trebuie să te îngrijorezi crezând că animăluțul tău nu va mai fi capabil să se hrănească – gingiile cățeilor sunt destul de ferme pentru a prelucra hrana umedă.

Dacă acesta va întâmpina dificultăți în timpul hrănirii, dacă mestecă pe o singură parte, dă cu lăbuța la nivelul botului este posibil să aibă o problemă dentară. Așadar, fă o programare la cabinetul veterinar.

Spălatul pe dinți. Ar trebui să îți speli cățelul pe dinți în fiecare zi. Începe rutina spălatului pe dinți cât de repede îl aduci acasă, pentru a se obișnui cu procedura.

Întotdeauna folosiți o pastă de dinți destinată câinilor și o periuță de dinți pentru copii sau una specială pentru căței, de dimensiunea unui deget. Întreabă veterinarul sau un asistent veterinar cum să curețe dinții puiuțului. Poți cumpăra produse orale sub formă de gel ce se aplică pentru a preveni placa dentară și recompense special destinate acestui scop la recomandarea medicului.

 

Vaccinarea

Vaccinarea are scopul de a preveni îmbolnăvirea animăluțului tău de boli infecțioase foarte periculoase. Mecanismul constă în pregătirea sistemului imunitar astfel, atunci când organismul vine în contact cu entitatea patogenă, să răspundă cu succes. Toți câinii și cățelușii trebuie să fie vaccinați împotriva următoarelor boli infecțioase:

Distemper

Hepatită canină infecțioasa (ICH)

Parvoviroză canină

Leptospiroză

Parainfluență

Această schemă de vaccinare se începe de obicei la 6-8 săptămâni, cu rapel peste 2-4 săptămâni. După acestea, animăluțul va avea nevoie de vaccinarea anuală pentru menținerea protecției. Vaccinarea anuală reprezintă de asemenea o ocazie prin care animaluțul tău este văzut de medicul său veterinar în vederea unui examen clinic, ce poate identifica timpuriu o anumită afecțiune.

La aceste vaccinuri se adaugă cel împotriva rabiei. Acesta este obligatoriu prin lege, se administrează tuturor cățeilor la terminarea schemei de vaccinare și de asemenea, reprezintă o valență ce face parte din vaccinul anual. Obligatoriu vor fi vaccinați antirabic câinii numai după ce au fost microcipați și înregistrați în RECS (Registrul câinilor cu stăpân).

Medicul veterinar te poate sfătui să optezi și pentru alte vaccinuri cum ar fi cel împotriva tusei de canisă – cățelușul tău are nevoie de acest vaccin cu 1-2 săptămâni înainte de a merge în comunități de câini, expoziții sau alte împrejurări ce îi oferă oportunitatea de a lua contact cu mai mulți căței.

Nu îi permite cățelului tău să ia contact cu alți câini ce sunt nevaccinați până nu și-a terminat schema de vaccinare.

Puricii și ceilalți paraziți externi

Majoritatea cațelușilor iau la un momentdat purici. Veterinarul îți poate recomanda anumite produse pentru animăluțul tău cât și pentru casă (pentru îndepărtarea ouălor și larvelor din culcușul cațelului, de pe covoare și obiectele de mobilier).

Puricii produc discomfort dar și boli sau alergii. Infestația severă poate produce anemie, în special la puiuți.

Mulți proprietari optează pentru aplicarea regulată a tratamentului antipurici (o dată pe lună) pentru prevenirea puricilor în schimbul tratării unei probleme cauzate de aceștia.

Cum îți dai seama dacă animăluțul tău are purici?

Așează-l pe o bucată de hârtie albă și piaptănă-i blănița cu un pieptene mic. Toate particulele ce cad punele pe un șervețel umed; dacă acestea devin roșii maronii înseamnă că acestea sunt fecale de purici ce conțin sânge uscat.

Alți paraziți externi

Prezența paraziților externi pot conduce la infecții cutanate, iar unii se pot transmite la om, spre exemplu scabia. Dacă observi pe acesta diferite vietăți sau dacă animăluțul tău începe să se scarpine adresează-te veterinarului.

Păduchii – de culoare maroniu deschis, asemănători cu puricii dar, mai mici. Acestea provoaca prurit și iritație.

Acarienii – pot cauza o iritație intensă și scărpinat dar, nu pot fi văzuți cu ochiul liber. Este necesară examinarea microscopică.

Râia – ce se localizează în straturile pielii.

Cheyletiella – nu se localizează în piele ci pe piele.

Râia auriculară – iritație și hiperproducție de cerumen de culoare maroniu închis cu miros neplăcut, dacă se suprapune cu infecția.

Trombiculoză (harvest mites) – paraziți de culoare portocalie și dimensiuni mici, care se localizează cel mai frecvent la nivelul faldurilor auriculare sau interdigital. Se întâlnesc cel mai adesea în verile târzii și cauzează iritație.

Căpușele – rotunde și se pot mări, ajungând la dimensiunea unui bob de mazăre. Niciodată nu încercați să îndepărtați o căpușă înainte să vi se arate cum se procedează înainte – întreaba-ți medicul veterinar pentru sfaturi.

Paraziții interni și deparazitarea internă

Orice câine poate lua contact cu paraziții interni, iar puiuții chiar se pot naște cu ei sau îi pot lua de la mama din lapte. Cățelușii trebuiesc deparazitați cu regularitate iar, medicul veterinar vă poate oferi un program de prevenție și tratament.

O infestație masivă poate conduce la următoarele simptome: vomă, diaree, anorexie, scădere în greutate, constipație și blăniță mată. Unii paraziți intestinali se pot transmite si la om, în special la copii.

Există mai multe categorii de viermi, dar cele mai frecvent întâlnite la cățel sunt:

Viermi rotunzi – sunt cei mai frecvent întâlniți viermi la cățel și se aseamănă cu „spaghetti”. Aceștia pot fi văzuți în fecalele animalelor infestate.

Viermii plați – sunt alcătuiți din mai multe segmente ce alcătuiesc paraziții de dimensiuni impresionante (metri). Aceste segmente se aseamănă macroscopic cu boabele de orez și se pot găsi în fecale sau la nivelul anusului.

Viermii pulmonari – pot fi contactați dacă animăluțul tău vânează și mănâncă melci, amfibieni. Anumiți căței nu prezintă simptome, alții pot avea o expectorație uscată.

Ține minte că animăluțul tău poate avea paraziți chiar dacă tu nu îi vezi în fecale. Prevenția regulată este esențială. Cabinetul tău veterinar îți poate oferi programe pentru prevenția paraziților și te poate sfătui cu privire la produsele folosite și modul lor de administrare.

Poți preveni infestația cu viermi intestinali și prin deparazitarea externă (deoarece puricii pot transmite tenii) și strângerea fecalelor după animaluțul tău, pentru a preîntâmpina transmiterea.

Sterilizarea

Dacă nu intenționezi să ai urmași de la animăluțul tău, atunci sterilizarea acestuia este responsabilitatea ta ca stăpân. Această procedură reduce riscul apariției numeroaselor probleme de sănătate, precum și prevenirea apariției unor probleme comportamentale, cum sunt cele de natură sexuală și nu numai.

Puiuții sunt sterilizați în general la 6-9 luni de viață, cu toate că anumiți medici veterinari recomandă chiar mai devreme.

La masculi, această procedură se numește castrare și implică îndepărtarea testiculelor, ce au rolul de producere a spermei și hormonul specific masculin, testosteronul. Este o operație simplă însă, se efectuează sub anestezie generală.

La femele, operația se numește ovariohisterectormie. În timpul operației, medicul veterinar va efectua o incizie la nivel abdominal și va îndepărta ovarele și uterul. Sterilizarea femelelor este o operație ce durează mai mult în comparație cu castrarea iar, cățelușa va avea nevoie de câteva zile de odihnă după aceasta. Ea va purta un guler Elizabethan pentru a preveni toaleta plăgii operate.

Microciparea

Legea spune că orice câine cu stăpân trebuie microcipat astfel, dacă acesta se pierde, să poată fi identificat. Chiar dacă este obișnuit să poarte o zgardă la care este atașat un medalion cu adresa și numărul de telefon, trebuie și microcipat. Microciparea reprezintă o modalitate eficientă și ireversibilă de identificare iar, medicul veterinar te poate ajuta în acest sens.

Procedura constă în simpla injectare a microcipului, ce este un dispozitiv de dimensiunea unui bob de grâu, subcutanat, la nivelul cefei sau trunchiului în zona dorsală. Fiecare cip are un număr unic de identificare, ce este înregistrat într-o bază comună națională. Dacă cățelul tău se pierde și este găsit, cipul lui poate fi citit cu un scanner și căutat în baza de date. Este important ca în baza de date să fie trecute datele de contact corecte. Amintește-ți să schimbi datele de contact dacă te muți sau faci alte schimbări.