Pomeranian - Rasă de câini: caracteristici, îngrijire și sănătate

Pomeranianul este un câine toy de origine germană, cunoscut și ca spitz pitic. Are 21 ± 3 cm la greabăn după FCI și o blană dublă, foarte bogată. Este vioi, atașat de stăpân și ușor de dresat. Trăiește, de regulă, 12–16 ani.

Pomeranian: origine și istorie

Pomeranianul este varietatea toy a spitzului german. Standardul FCI nr. 97 indică Germania ca țară de origine și spune că, în țările care nu vorbesc germana, spitzii de talie toy se numesc Pomeranian. În germană, ei sunt „Zwergspitz”.

FCI încadrează spitzul german în grupa 5, secțiunea spitzilor europeni, și descrie spitzii ca pe cea mai veche rasă din Europa Centrală. Rasa a fost acceptată definitiv de FCI la 1 ianuarie 1957.

Faima rasei vine și din Marea Britanie. Royal Collection Trust arată că regina Victoria a adoptat în Italia, în 1888, un Pomeranian pe nume Marco. Rasa a devenit repede una dintre favoritele ei.

Atenție la denumiri. În FCI, „Kleinspitz” este varietatea miniatură, de 27 ± 3 cm. Pomeranianul este Zwergspitz, mai mic, de 21 ± 3 cm. Nu sunt același câine.

Aspect fizic: mărime și greutate

Înălțimea la greabăn este de 21 ± 3 cm după FCI, adică între 18 și 24 cm, la ambele sexe. Standardul FCI nu dă o greutate în kilograme. Cere doar o greutate potrivită taliei.

Cifrele de greutate vin de la alte standarde. Royal Kennel Club indică 1,8–2 kg la masculi și 2–2,5 kg la femele. Standardul AKC acceptă 3–7 livre, adică 1,4–3,2 kg, cu 1,8–2,7 kg ca ideal pentru expoziție.

Corpul este compact, cu spatele scurt. Coada este prinsă sus, se rulează înainte peste spate și este acoperită de păr foarte stufos. Capul are botul scurt și urechile mici, ridicate.

Blana și culorile

Blana este dublă. Părul de acoperire este lung, drept și ridicat de pe corp. Subparul este scurt, des și moale ca vata. Gâtul și umerii sunt acoperiți de o coamă bogată.

FCI acceptă alb, negru, maro, portocaliu și gri-umbrit, plus alte culori, precum crem, sable sau negru cu foc. AKC acceptă toate culorile și modelele, judecate egal. Termenii „teacup”, „mini toy” sau „pocket” nu apar în niciun standard. Sunt etichete comerciale.

Temperament și comportament

FCI descrie Pomeranianul ca pe un câine mereu atent, vioi și extraordinar de atașat de stăpân. Standardul îl numește și câine de pază pentru casă și apartament. Nu trebuie să fie nici timid, nici agresiv.

Fiind atent la orice zgomot, tinde să latre. Pagina AKC notează că îi place să vocalizeze. Același site recomandă supravegherea lui în preajma copiilor mici, deoarece un câine de 2–3 kg se rănește ușor la o joacă dură.

Dresaj și educație

Este receptiv la învățare, deci dresajul merge bine cu recompense și sesiuni scurte. Începe cu comenzile de bază și cu liniștirea lătratului la comandă. Nu certa lătratul fără să-i dai o alternativă, pentru că problema se mută, nu dispare.

• socializează puiul cu oameni, câini și zgomote noi în primele luni
• obișnuiește-l devreme cu periajul și cu atingerea labelor
• folosește un ham, nu doar zgardă, la plimbare
• răsplătește liniștea, nu doar comenzile

Îngrijire și exercițiu

Fișa Royal Kennel Club indică până la 30 de minute de exercițiu pe zi și îl consideră potrivit pentru apartament. Plimbările scurte și jocul în casă sunt suficiente pentru un adult sănătos.

Blana cere periaj de mai multe ori pe săptămână, iar în perioadele de năpârlire, mai des. Perie și subparul, nu doar stratul de deasupra. Nu-l rade. După un tuns foarte scurt, pielea poate rămâne fără păr luni la rând, iar tratamentele au adesea un răspuns slab.

Dinții merită atenție specială. Într-un studiu VetCompass din Marea Britanie, pe 22.333 de câini, boala parodontală a avut o prevalență anuală de 12,5%. Câinii sub 10 kg au avut de peste trei ori mai multe șanse să o aibă decât cei de 30–40 kg. Periază-i dinții și mergi la controale.

Alimentație

Alege o hrană completă pentru câini de talie mică, cu bucăți potrivite gurii lui. Împarte rația în mai multe mese mici și nu depăși rația recomandată de producător. Cântărește-l lunar.

Greutatea contează pentru trahee. Manualul veterinar Merck arată că colapsul traheal este mai frecvent la câinii obezi, iar slăbirea este esențială în tratament. La puii foarte mici, în special sub 12 săptămâni, mesele rare pot duce la hipoglicemie. Dacă un pui devine moale, tremură sau nu mai răspunde, mergi imediat la veterinar.

Sănătate și speranță de viață

Pagina AKC indică 12–16 ani, iar Royal Kennel Club vorbește de peste 12 ani. Nu există un studiu de longevitate specific rasei, deci intervalul rămâne orientativ.

Cele mai citate probleme sunt articulare, traheale și de blană:

• Luxația de rotulă: într-un studiu din Anglia, publicat în PMC, prevalența la Pomeranian a fost de 6,5%, față de 1,3% la toți câinii
• Colapsul traheal: Manualul Merck descrie o tuse seacă, „ca un claxon”, mai frecventă la rasele toy
• Alopecia X: o pierdere de păr neinflamatorie, la care cauza exactă nu este cunoscută
• Malformația Chiari și siringomielia: într-un studiu RMN pe 796 de pomeranieni din 22 de țări, malformația a apărut la 54,9%, iar siringomielia la 23,9%; eșantionul nu a fost aleatoriu

Nicio rasă nu are dovezi că ar fi hipoalergenică. Un studiu a găsit chiar mai mult alergen Can f 1 în părul raselor numite „hipoalergenice”. Iar Pomeranianul năpârlește.

Când mergi la veterinar

Mergi la medic dacă tușește repetat sau sună ca un claxon, dacă șchiopătează sau sare într-un picior, dacă pierde păr în zone întinse sau dacă are respirație urât mirositoare și gingii roșii. Un pui care devine slăbit sau tremură are nevoie de ajutor imediat.

Pomeranian sau Bichon Frise? Comparație

Sunt doi câini mici de companie, cu blană bogată, dar cu nevoi diferite de îngrijire.

Bichon Frise este mai mare și cere tuns profesional. Pomeranianul este mai mic și mai zgomotos, dar nu se tunde scurt.

Potrivit pentru cine

Pomeranianul se potrivește persoanelor care locuiesc la apartament, vor un câine de companie mic și au timp de periaj. Este o alegere bună pentru adulți sau pentru familii cu copii mai mari, care știu să țină un câine mic cu grijă.

Nu se potrivește celor care nu suportă lătratul sau care lipsesc zilnic multe ore. Nici familiilor cu copii foarte mici, fără supraveghere.

Cum alegi un pui de Pomeranian

Alege un crescător care arată părinții și rezultatele examenelor ortopedice, în special pentru rotule. Cere pedigree-ul, carnetul de sănătate și microcipul. Un pui de 8–12 săptămâni trebuie să fie vioi, cu ochii curați și cu blana fără zone golașe.

Evită vânzătorii care promit „teacup” sau „mini” la preț mai mare. Nu sunt varietăți oficiale, iar mărimea extrem de mică vine cu riscuri, nu cu avantaje. În România, rasa nu figurează în lista câinilor periculoși din OUG 55/2002. Identificarea prin microcip este obligatorie.

Greșeli frecvente

• tunsul foarte scurt, care poate strica blana și pielea
• folosirea zgărzii în loc de ham la un câine cu trahee sensibilă
• ignorarea lătratului până devine obicei
• lipsa periajului dinților
• supraalimentarea, care agravează problemele de trahee

Citește și: Bichon Frise, Beagle, Labrador Retriever și toate articolele din Rase de câini.

Imagine principală: Горбунова М.С., Wikimedia Commons, CC BY-SA 4.0.