Pisica Persană - Rasă de pisici: caracteristici, îngrijire și sănătate

Pisica persană este o rasă cu păr lung, față scurtă și temperament calm. Primul exemplar a fost expus la Crystal Palace în 1871. Este liniștită și potrivită pentru apartament. Cere periaj zilnic și controale pentru rinichi.

Pisica persană: origine și istorie

Sursele despre rasă spun că primele pisici persane ar fi ajuns în Italia din Khorasan în jurul anului 1620. Dovezi mai puternice vorbesc de pisici cu păr lung exportate din Afganistan și Iran din secolul al XIX-lea. Primul concurs organizat de pisici, la Crystal Palace în 1871, a inclus o persană. Primul standard a apărut în 1889.

Cercetările genetice arată că persanele moderne sunt cele mai apropiate de British Shorthair, Chartreux și American Shorthair, nu de rasele din Orientul Apropiat. După al Doilea Război Mondial, rasa a fost dezvoltată și în America de Nord, Australia și Noua Zeelandă.

Tipuri de față și aspect

Există trei tipuri. Persana tradițională, „doll-face”, are un bot mai pronunțat și un nas mic, care permite o respirație mai ușoară. Tipul „peke-face” a apărut ca mutație spontană la persane roșii, în anii 1950. Doar 98 au fost înregistrate la CFA între 1958 și 1995.

Tipul extrem exagerează fața scurtă. Standardul CFA din 2007 cere ca fruntea, nasul și bărbia să fie aliniate vertical. GCCF din Marea Britanie descalifică persanele la care vârful nasului urcă peste marginea de jos a ochiului. Publicul preferă adesea tipurile tradiționale.

Blana și culorile

Blana este lungă și deasă, iar pisica nu o poate curăța singură. CFA acceptă alb, negru, albastru, roșu, crem, ciocolată și lilac, în diviziuni precum uni, argintiu, auriu, umbrit, fum, tabby, bicolor și himalayan. Ochii pot fi albaștri, aramii, verzi sau cu culori diferite.

Organizațiile diferă în ce privește rasele înrudite. CFA tratează Himalayan ca un model de culoare, iar TICA tratează Himalayan și Exotic ca variante de persană. WCF și GCCF le tratează ca rase separate.

Temperament și comportament

Persana este descrisă ca liniștită, placidă și potrivită pentru viața la apartament. Într-un studiu bazat pe percepția proprietarilor, persanele au fost evaluate mai afectuoase, mai curate și mai previzibile decât pisicile fără pedigree. Himalayan tind să fie mai active.

Nu sare pe dulapuri. Preferă locurile calde și liniștite și rutina. Este sensibilă la zgomot și la schimbări bruște.

Îngrijire și joc

Blana cere periaj zilnic, ca să nu se formeze noduri. Fără periaj, blana se încâlcește și poate fi nevoie să fie rasă. Ochii lăcrimează și trebuie șterși zilnic cu o compresă umedă, ca să nu se formeze cruste. Lăcrimarea este adesea cosmetică, dar entropionul poate leza corneea.

Oferă jocuri blânde, jucării cu undiță și un loc cald. Curăță litiera zilnic. O persană nu trebuie lăsată în exterior.

Alimentație

Alege o hrană completă pentru pisici, cu bucăți potrivite botului scurt. Unele hrane au crochete modelate pentru persane. Cântărește-o lunar. Obezitatea agravează problemele de respirație și de articulații. Apa proaspătă este importantă pentru rinichi.

Cât trăiește

Un studiu britanic din 2024 a găsit o speranță de viață de 10,93 ani la persane, cu interval de încredere 9,63–12,23, față de 11,74 ani la toate pisicile. Date suedeze din asigurări arată o mediană puțin peste 12,5 ani; 76% au trăit cel puțin 10 ani. Un studiu englez din 2015 a găsit o medie de 14,1 ani.

Sursele diferă, în funcție de populație și de metodă. Rasa este în general considerată cu viață medie, mai scurtă la tipurile extreme.

Probleme de sănătate

• Boala renală polichistică (PKD): incidență de 36–49% în rasă; un studiu japonez a găsit mutația PKD1 la 46% dintre persane; ecografiile au dat 49,2% în Marea Britanie, 43% în Australia și 41,8% în Franța; insuficiența renală apare, în medie, la 7 ani
• Cardiomiopatia hipertrofică: incidență raportată de 6,5%
• Atrofia retiniană progresivă: o formă cu debut timpuriu, recesivă
• Probleme brahicefalice: dificultăți de respirație, malocluzie, probleme de ochi și piele
• Distocia: rata nașterilor de pui morți a fost de 16,1–22,1%

Pisicile albe cu ochi albaștri pot fi surde. Persanele sunt sensibile la medicamentul griseofulvină. Cere teste PKD și ecografie renală la reproducători.

Când mergi la veterinar

Mergi dacă respiră cu gura deschisă, dacă bea și urinează mult mai des, dacă slăbește, vomită sau pierde pofta de mâncare. Programează controale renale și cardiace anuale după vârsta de 5 ani.

Pisica Persană, British Shorthair sau Chartreux? Comparație

Persana este genetic apropiată de British Shorthair și Chartreux, dar are blană și față diferite.

	Pisica Persană	British Shorthair	Chartreux
Origine	Orientul Apropiat, rafinată în Europa	Marea Britanie	Franța
Blană	Lungă, deasă	Scurtă, densă	Scurtă, deasă
Greutate	Variază după tip	3–8 kg	2,7–5 kg
Speranța de viață	10,93 ani (studiu UK 2024)	12–15 ani	11–16 ani
Îngrijire blană	Zilnică	Săptămânală	Săptămânală

British Shorthair cere mult mai puțin periaj. Chartreux are botul mai lung și respiră mai ușor. Persana este singura cu păr lung și pretenții zilnice.

Potrivită pentru cine

Persana se potrivește unei persoane sau unei familii liniștite, care are timp pentru periaj zilnic și vrea o pisică de casă. Se potrivește celor care au apartament și rutină calmă.

Nu se potrivește celor care nu pot cheltui pentru controale, celor care lipsesc ore în șir sau celor cu alergii la păr.

Cum alegi un pisoi

Alege un crescător care testează părinții pentru PKD și boli de inimă. Alege un tip cu bot mai puțin scurt, care respiră liber. Cere pedigree-ul și vezi mama. Evită pisicile extrem de plate, cu nas urcat între ochi.

Pisoii se vând de obicei la 12–13 săptămâni, vaccinați. Microciparea este recomandată.

Greșeli frecvente

• periajul rar, care duce la ras
• alegerea unui tip extrem de plat
• ignorarea lăcrimării
• omiterea controalelor renale
• lăsarea în exterior

Citește și: British Shorthair, Chartreux, Ragdoll și toate articolele din Rase de pisici.

Imagine principală: Ganesh Mohan T, Wikimedia Commons, CC BY-SA 4.0.