Deparazitarea câinilor și pisicilor: ce înseamnă și cât de des

Deparazitarea câinilor și pisicilor este controlul periodic al viermilor intestinali și al parazitilor externi, stabilit împreună cu medicul veterinar. Frecvența nu este aceeași pentru toate animalele. Ghidurile europene ESCCAP o leagă de riscul fiecărui animal: mod de viață, vârstă, hrană și contactul cu alte animale.

Cât de urgent este

Deparazitarea de rutină nu este o urgență. Un animal bolnav are însă nevoie de consult, nu de un tratament antiparazitar ales la întâmplare. ESCCAP precizează că un câine sau o pisică cu simptome trebuie examinat clinic, inclusiv prin analize parazitologice.

Situație	Ce faci
Vărsături repetate, diaree severă, apatie sau refuzul mâncării	Mergi la veterinar în aceeași zi. Nu aștepta efectul unui antiparazitar.
Pui, cățea sau pisică gestantă ori care alăptează	Cere medicului schema potrivită înainte de orice tratament.
Ai găsit viermi sau căpușe, ori nu știi când a fost ultima deparazitare	Programează un consult în 24–48 h, de preferat cu o probă de scaun.
Animal sănătos, fără semne	Urmezi planul stabilit cu medicul și îl reiei periodic.

Deparazitarea internă și externă

Deparazitarea internă vizează viermii din organism, mai ales din intestin. Ghidul ESCCAP pentru viermi acoperă nematodele, cestodele și trematodele la câini și pisici.

Deparazitarea externă vizează paraziții de pe piele și blană, precum puricii și căpușele. ESCCAP tratează acest subiect într-un ghid separat. Despre căpușe găsești detalii în articolul Căpușele la câini și pisici.

Unele programe de prevenție combină mai multe tipuri de protecție. CAPC recomandă, în SUA, un control cu spectru larg, tot anul, care acoperă viermii intestinali, puricii și căpușele. Ce produs și ce schemă se potrivesc, decide medicul.

Deparazitarea câinilor și pisicilor: de ce nu există o singură frecvență

Pentru adulți, ESCCAP recomandă o evaluare individuală a riscului. Medicul ține cont de zona în care trăiește animalul, de hrană (de exemplu carne crudă), de vânătoare și de riscul pentru oamenii din casă. Ghidul arată că tratamentele făcute o dată sau de două ori pe an nu limitează semnificativ infecțiile la nivelul unei populații.

Ghidul împarte câinii în patru grupe de risc, de la A la D. Câinele care trăiește doar în casă, fără contact cu alți câini, intră în grupa A: 1–2 tratamente pe an împotriva nematodelor intestinale. Grupa B are 4 tratamente pe an, iar grupele C și D între 4 și 12. Mută un câine într-o grupă de risc mai mare accesul regulat afară, contactul cu alți câini, vânatul sau consumul de pradă, organe ori carne crudă.

Pisicile au două grupe. Pisica ținută exclusiv în casă (grupa A) are 1–2 tratamente pe an. Pisica liberă în exterior, care poate vâna (grupa B), are între 4 și 12.

Examenul coproparazitologic este o alternativă, dacă se face la aceeași frecvență ca tratamentele recomandate. Dacă riscul individual nu poate fi evaluat clar, ghidul indică cel puțin 4 deparazitări sau examene de scaun pe an. Acestea sunt repere de ghid, nu o schemă pentru animalul tău: frecvența o stabilește medicul.

Puii, femelele gestante și cele care alăptează

Puii se deparazitează mult mai des decât adulții. CAPC arată că, la unele studii, aproape toți puii de câine se nasc infectați cu Toxocara canis. La pisici, transmiterea prin placentă nu a fost demonstrată.

Sursele diferă ușor în privința primei date. ESCCAP indică ziua 14 de viață la pui de câine și vârsta de 3 săptămâni la pui de pisică. CAPC recomandă începutul la 2 săptămâni. Din acest motiv, medicul stabilește schema, nu o alegi tu.

Femelele care alăptează se tratează odată cu puii, deoarece pot dezvolta infecții active în această perioadă. Puiul are nevoie și de vaccinuri, iar calendarul lor este explicat în articolul Vaccinarea cățelului.

De ce contează și pentru oameni

CAPC descrie Toxocara ca agent zoonotic important. Oamenii se infectează mai ales prin ingestia de ouă din sol contaminat, iar copiii sunt cei mai expuși. Ouăle pot rămâne infecțioase în mediu ani de zile.

ESCCAP menționează grupe de oameni cu risc mai mare: copiii sub 5–6 ani, persoanele cu imunitate scăzută și vârstnicii. Dacă animalul trăiește cu ei, medicul poate propune deparazitare lunară sau examen de scaun lunar, în funcție de risc.

Ce poți face practic

• Spune medicului cum trăiește animalul: ieșiri, vânătoare, hrană, copii în casă, călătorii.
• Notează data și tipul fiecărui tratament, ca să le poți arăta la consult.
• Strânge zilnic fecalele din curte și spală-ți mâinile după contact, conform CAPC.
• Discută cu medicul înainte de a oferi carne crudă. CAPC recomandă hrană comercială sau gătită.
• Nu folosi produsul unui alt animal. ESCCAP avertizează că unele produse pentru câini pot fi toxice pentru pisici.

Când mergi la veterinar

Mergi la veterinar dacă animalul vomită repetat, are diaree, scade în greutate, este apatic sau dacă observi viermi în scaun. Programează un consult și dacă nu știi când a fost ultima deparazitare sau ai un pui nou în casă. Medicul alege produsul și frecvența potrivite animalului tău. Dacă ai copii mici în casă, spune-i acest lucru de la început.

Imagine: Jacek Proszyk, CC0, via Wikimedia Commons.