Arici de mare - Caracteristici, hrană și rol în ecosistem
Pe scurt
Ariciul de mare este un animal marin cu corp globulos și ghimpi mobili, din clasa Echinoidea. Se hrănește mai ales cu alge, cu ajutorul lanternei lui Aristotel. Unele specii trăiesc zeci de ani și influențează pădurile de kelp.
Caracteristicile rasei
- Habitat
- Fundul mărilor, de la țărm până în adâncuri
- Dietă
- Alge, kelp, detritus
Arici de mare este un animal marin cu corp globulos, acoperit de ghimpi mobili, din clasa Echinoidea. Se hrănește mai ales cu alge. Are un aparat bucal cu cinci dinți, numit lanterna lui Aristotel. Trăiește pe fundul mării, de la țărm până în adâncuri. Unele specii pot trăi zeci de ani sau mai mult.
Arici de mare: ce este
Ariciul de mare face parte din echinoderme, ca steaua de mare și castravetele de mare. Clasa Echinoidea include și dolarii de mare și ariciii-inimă. Numele științific vine dintr-un cuvânt grecesc care înseamnă „țepos”. Se cunosc aproximativ 950 de specii de arici propriu-ziși, deși numărul diferă după modul de numărare. Muzeul de Istorie Naturală din Londra le descrie ca animale ciudate și ghimpoase ale oceanului.
Corpul și ghimpii
Corpul este închis într-un schelet rigid, numit test, format din plăci fuzionate de calcit. Din test cresc ghimpi mobili și picioare ambulacrare. Ghimpii stau pe articulații sferice și sunt mișcați de mușchi. Cu ei, ariciul se înfige în crăpături, se apără și chiar se deplasează.
Mulți arici au și cleștișori mici, numiți pedicelarii. La unele specii, aceștia sunt veninoși. Culorile merg de la negru și violet la roșu, verde sau alb.
Lanterna lui Aristotel
Gura se află pe partea de jos a corpului. Ea are un aparat cu cinci dinți, numit lanterna lui Aristotel. Dinții cresc continuu și se ascut singuri prin uzură. Cu ei, ariciul rade algele de pe stânci și sfărâmă hrana.
Hrană
Dieta variază după specie. Unii arici mănâncă mai ales kelp și alte alge mari. Alții mănâncă alge calcaroase, detritus sau nevertebrate mici. Mulți sunt pășunători activi pe stânci și pe recifuri.
Longevitate
Durata de viață diferă mult. Sursele indică între 20 și 200 de ani, după specie. Ariciul de mare roșu, Mesocentrotus franciscanus, descris în 1863, a fost considerat multă vreme o specie cu viață scurtă. Cercetări mai noi arată că poate trăi până la 100 de ani.
Rolul în ecosistem
Ariciii sunt pășunători importanți. Dacă numărul lor crește prea mult, ei pot distruge pădurile de kelp. Rezultă zone aproape goale, numite „deșerturi de arici”. Vidrele de mare sunt prădători importanți ai ariciilor și îi țin sub control.
Ariciii sunt sensibili la schimbări de pH și de temperatură. De aceea, specialiștii îi urmăresc ca semnal de avertizare pentru ecosistemul marin.
Reproducere
Majoritatea ariciilor au sexe separate. Ei eliberează celulele reproducătoare în apă, unde are loc fecundarea. Din ou iese o larvă mică, care plutește printre planctonul marin. După câteva săptămâni, larva se așază pe fund și se transformă în arici tânăr.
Prădători
Vidrele de mare sunt cei mai cunoscuți prădători. Mănâncă arici și unele stele de mare, pești și păsări. Ghimpii îi apără, dar nu complet. Prădătorii care știu să-i deschidă ajung la partea moale din interior.
Cum se deplasează
Ariciul se mișcă folosind picioarele ambulacrare și ghimpii. Ghimpii acționează ca niște picioare mici. Mișcarea este lentă, dar sigură. Animalul poate rămâne pe loc ore în șir, pășunând în jurul lui.
Specii cunoscute
Ariciul de mare comestibil, Echinus esculentus, a fost descris de Linné în 1758. Trăiește în Atlanticul de Nord. Alte specii sunt ariciul roșu din Pacific și ariciii negri din Mediterana și Atlantic. Nu toate au același aspect sau aceeași hrană.
Arici de mare în bucătărie
În multe țări, icrele de arici de mare se consumă ca delicatesă. Cererea mare duce la pescuit intens în unele zone. Pescuitul necontrolat poate dezechilibra ecosistemul de pe fundul mării.
Pericole pentru oameni
Ghimpii se pot înfige în piele și pot fi dureroși. La unele specii, pedicelariile sunt veninoase. Dacă ți se întâmplă, scoate cu grijă ghimpii și dezinfectează rana. Mergi la medic dacă durerea persistă sau apare umflătura. Cel mai bine este să nu atingi ariciii.
Arici de mare, castravete de mare sau stea de mare? Comparație
Toate trei sunt echinoderme. Se deosebesc prin formă și apărare.
| Arici de mare | Castravete de mare | Stea de mare | |
|---|---|---|---|
| Clasă | Echinoidea | Holothuroidea | Asteroidea |
| Corp | Globulos, cu ghimpi mobili | Alungit și moale | În formă de stea |
| Hrană | Alge și detritus | Detritus și particule mici | Prădător de nevertebrate |
| Apărare | Ghimpi, uneori veninoși | Poate expulza organe interne | Corp dur, cu brațe |
Ariciul se apără cu ghimpi. Castravetele de mare se apără prin expulzarea organelor interne. Steaua de mare are corp dur, cu brațe.
Curiozități
- ghimpii se mișcă și ajută la deplasare
- dinții lanternei lui Aristotel se ascut singuri
- unele specii trăiesc zeci de ani sau mai mult
- vidrele de mare țin sub control populațiile de arici
Citește și: Castravete de mare și toate fișele din Nevertebrate marine și din secțiunea Animale marine.
Imagine principală: NOAA Office of Ocean Exploration and Research, Wikimedia Commons, Public domain.
Întrebări frecvente
Ce este ariciul de mare?
Un animal marin din clasa Echinoidea, cu corp globulos acoperit de ghimpi mobili. Este înrudit cu steaua de mare și cu castravetele de mare.
Ce mănâncă ariciul de mare?
Mai ales alge, inclusiv kelp. Unele specii mănâncă și detritus sau nevertebrate mici. Rade hrana cu lanterna lui Aristotel.
Cât trăiește ariciul de mare?
După specie, între 20 și 200 de ani. Ariciul roșu poate trăi până la 100 de ani, potrivit cercetărilor mai noi.
Este ariciul de mare periculos?
Ghimpii pot înțepa și pot răni. Unele specii au pedicelarii veninoase. Cel mai bine este să nu-i atingi.
Ce este lanterna lui Aristotel?
Este aparatul bucal al ariciului, cu cinci dinți care cresc continuu și se ascut singuri prin uzură.
De ce sunt importanți ariciii de mare?
Pășunează alge și influențează pădurile de kelp. Prea mulți arici pot crea „deșerturi de arici”, în care vegetația marină dispare.
Articole documentate din surse publice (standarde de rasă, organizații de profil, publicații științifice) și pregătite cu ajutorul instrumentelor de inteligență artificială. Informațiile au rol orientativ și nu înlocuiesc sfatul medicului veterinar.
