Cât trăiește un gândac-cerb?

Adultul trăiește doar câteva săptămâni, din mai până în august. Larva stă câțiva ani în lemn: 3–7 ani într-o sursă, 3–10 în alta.

Ce mănâncă gândacul-cerb?

Larvele mănâncă lemn putrezit, iar adulții seva copacilor și fructe coapte. Nu rod lemnul sănătos.

Este gândacul-cerb periculos?

Nu. Nu atacă oamenii și nu produce pagube. Mandibulele sunt folosite mai ales în lupte între masculi.

De ce are mandibule mari?

Masculii le folosesc în lupte pentru hrană și pentru femele. Încearcă să-și dezechilibreze adversarul prin desprinderea ghearelor de suprafață.

Este gândacul-cerb protejat?

Da. Este inclus în Anexa II a Directivei Habitate a UE și este protejat în multe țări europene.

Lasă lemn mort, buturugi și trunchiuri vechi în grădină sau în pădure. Larvele au nevoie de lemn putrezit mulți ani.

Gândacul-cerb: mandibule, ciclu de viață și protecție

Gândacul-cerb este cel mai mare gândac terestru din Europa. Masculii au mandibule mari, ca niște coarne de cerb. Larvele trăiesc mai mulți ani în lemn putrezit. Specia este inclusă în Anexa II a Directivei Habitate și a fost considerată aproape amenințată în Europa.

Gândacul-cerb: ce este

Sursele despre familie descriu Lucanus cervus ca pe cel mai mare insectă terestră din Europa. Este o specie bine cunoscută în mare parte din Europa. Gândacii-cerb sunt moderat răspândiți, iar unele specii din familie depășesc 12 cm, deși majoritatea au circa 5 cm.

Un studiu din 2011, publicat în Insect Conservation and Diversity, arată că durata dezvoltării și numărul de stadii larvare variază cu până la 100% în Europa. Exemplarele din Spania, Germania și Olanda sunt, în general, mai mari decât cele din Belgia sau Marea Britanie.

Mandibulele

Masculii au mandibule mari, ca niște coarne de cerb, care dau familiei numele. Mandibulele femelelor sunt mai mici, dar mai puternice decât ale masculilor. Mărimea mandibulelor la mascul este adesea proporțională cu lungimea elitrelor, adică a aripilor dure.

În luptă, masculul încearcă să-l dezechilibreze pe adversar prin desprinderea ghearelor de pe suprafața pe care stă. Luptele au loc pentru hrană, precum seva de copac sau fructele în descompunere, și pentru femele.

Mărime

Masculii ajung la 7,5 cm, iar femelele au 3–5 cm. Alte surse indică până la 9 cm cu tot cu mandibule. Mărimea variază după regiune și după calitatea hranei larvelor.

Răspândire și România

Specia este răspândită în Europa, dar lipsește din Irlanda. Se găsește și în Caucaz, în Asia Mică, în Siria și în vestul Kazahstanului. A dispărut din Letonia. A dispărut din Danemarca în jurul anului 1970 și a fost reintrodusă în 2013. Arealul crește doar în Croația și Slovacia.

În România, sursele spun că este răspândită, mai ales în zonele de deal, pe versanți expuși la soare. Trăiește în păduri și parcuri cu stejar, tei, fag, salcie, plop negru, frasin, castan și nuc, unde găsește lemn putrezit.

Prădători

În Marea Britanie, adulții sunt vânați de pisici, vulpi, bursuci, cioară, coțofană, ciocănitori și vânturei. În Italia, de cioara cenușie. Larvele din sol sunt la adăpost, dar rămân vulnerabile la schimbări ale lemnului și ale solului.

Ciclul de viață

Larvele se hrănesc 3–7 ani cu lemn putrezit și trec prin trei stadii. Alte surse indică 3–10 ani. Larva se transformă în pupă într-o cameră făcută din lemn și pământ. O sursă notează că pupa stă în sol circa trei luni.

Adulții apar de la sfârșitul lui mai până la începutul lui august, cu activitate maximă seara. Masculii mor de obicei în iulie sau august, iar femelele pot trăi uneori până în septembrie. Adultul trăiește doar câteva săptămâni.

Hrană

Larvele consumă lemn în descompunere: butuci, copaci bătrâni, arbuști, stâlpi de gard, grămezi de compost și frunze putrezite. Se hrănesc sub pământ. Adulții se hrănesc cu lichide: nectar, fructe căzute și seva copacilor. Nu rod lemnul sănătos.

Zbor și comportament

Gândacii-cerb aleargă încet, pentru că mandibulele pot depăși lungimea corpului. De aceea zboară de obicei dintr-un loc în altul. Zborul este lent și greoi, de obicei la amurg, cu un bâzâit grav. Masculii zboară mai ușor decât femelele.

Statut de conservare

Specia este în Anexa II a Directivei Habitate din 1992 și în Anexa III a Convenției de la Berna din 1982. IUCN o încadrează ca aproape amenințată în Europa și ca risc scăzut în zona mediteraneană. Sursele spun că este în declin semnificativ în nordul și centrul arealului, mai ales din cauza pierderii habitatului.

Amenințări și cum îi ajuți

Cea mai mare amenințare este pierderea lemnului mort și a pădurilor bătrâne. Larvele au nevoie de trunchiuri și rădăcini putrezite, deci îndepărtarea lor pentru curățenie le distruge casa.

lasă buturugi și trunchiuri vechi în grădină sau în pădure
nu arde și nu scoate rădăcinile de copaci bătrâni dacă nu e necesar
nu călca și nu strivi gândacii pe drum
raportează observările către organizațiile de cercetare

Gândacul-cerb, gândacul rinocer sau gândacul lui Hercule? Comparație

Sunt trei gândaci mari, cu coarne sau mandibule impresionante.

	Gândacul-cerb	Gândacul rinocer	Gândacul lui Hercule
Familie	Lucanidae	Scarabaeidae	Scarabaeidae
„Armă”	Mandibule la mascul	Corn pe cap	Corn pe cap și torace
Habitat	Păduri din Europa	Pe toate continentele, fără Antarctica	Păduri tropicale americane
Larve	Ani, în lemn putrezit	Lemn în descompunere	Lemn în descompunere
Protecție	Anexa II Directiva Habitate	Nu e specificată	Nu e specificată

Gândacul rinocer are un corn pe cap, nu mandibule mari. Gândacul lui Hercule trăiește în pădurile tropicale. Gândacul-cerb este singurul dintre ei inclus în Directiva Habitate.