DiVetIndex A–Z
RăpitoareStatut IUCN: Risc minim

Acvila de aur: regina păsărilor de pradă

Pe scurt

Acvila de aur este o pasăre de pradă mare, cu anvergura de circa 185–225 cm, numită în România acvilă de munte. Vânează mamifere și păsări, cuibărește pe stânci și este clasificată Least Concern de IUCN.

Acvila de aur: regina păsărilor de pradă
Redacția DiVet · Echipa editorială DiVet4 min citire

Caracteristici

Origine
Holarctică: Eurasia, nordul Africii și America de Nord
Speranță de viață
până la 32 de ani în sălbăticie
Anvergura aripilor
185–225 cm
Habitat
De la nivelul mării până la 3.600 m altitudine; cuibărește de regulă pe stânci
Dietă
Mamifere mici și mijlocii, păsări, reptile, pești
Greutate maximă
6,1 kg

Acvila de aur (Aquila chrysaetos), numită în România și acvilă de munte, este o pasăre de pradă mare din emisfera nordică. Are o anvergură de circa 185–225 cm. Vânează mamifere și păsări. Cuibărește de regulă pe stânci. Este clasificată Least Concern de IUCN.

Acvila de aur: descriere și aspect

Acvila de aur este o pasăre masivă, cu aripi late. Anvergura aripilor are 185–220 cm, iar lungimea corpului 70–84 cm, arată Animal Diversity Web. Masa variază între 3 și 6,1 kg. Femelele sunt mai grele decât masculii: 3,9–6,1 kg față de 3,0–4,5 kg.

Sursele diferă puțin. Un material PressOne, care citează determinatorul Collins recomandat de Societatea Ornitologică Română (SOR), dă 190–225 cm anvergură și 80–93 cm lungime.

Habitat și răspândire

Specia are răspândire holarctică. Trăiește în Eurasia, nordul Africii și America de Nord, de la Alaska până în centrul Mexicului. Altitudinea la care apare merge de la nivelul mării până la 3.600 m (Animal Diversity Web).

Hrană și vânătoare

Hrana de bază este formată din mamifere mici, cum sunt iepurii, marmotele și veverițele de pământ. Acvila mănâncă și păsări, reptile și pești. Uneori ia pradă mai mare, de exemplu foci, copitate, coioți sau bursuci, spune Animal Diversity Web.

Pentru România, un biolog SOR citat de PressOne indică mamifere până la talia unei căprioare, păsări mari ca lebedele și cocorii și, iarna, cadavre.

Acvila vânează planând sau pândind dintr-un copac. Perechile pot vâna împreună: una urmărește prada până la epuizare, iar cealaltă o prinde. Viteza medie de zbor este de 28–32 mile pe oră, adică 45–51 km/h.

În picaj, valorile diferă. Animal Diversity Web dă până la 200 mile pe oră (circa 320 km/h). PressOne citează 240–320 km/h dintr-o lucrare coordonată de Michael Kochert. Sursele diferă, deci valoarea exactă rămâne neclară.

Cuibărit și dezvoltare

Cuibul se află de regulă pe stânci, iar în unele cazuri în conifere. Construcția durează 4–6 săptămâni. Cel mai mare cuib înregistrat avea 6,1 m înălțime (Animal Diversity Web). Cuibăritul începe în martie sau la începutul lui aprilie (PressOne).

Femela depune de obicei două ouă. Poate depune și unul, trei sau, rar, patru. Incubația durează 35–45 de zile după ADW și 43–45 de zile după PressOne.

Puii părăsesc cuibul la 45–81 de zile după ADW. Sursa PressOne indică 65–70 de zile. În multe cazuri, puiul ieșit primul din ou îl omoară pe cel mic. Fenomenul se numește cainism. Specia este monogamă, arată aceeași sursă.

Cuiburile pot fi la altitudini foarte diferite față de sol, de la nivelul solului până la 107 m înălțime (Animal Diversity Web). Puii devin independenți la 32–80 de zile după ce părăsesc cuibul, potrivit aceleiași surse. PressOne indică vânătoare de sine stătătoare după circa trei luni de la părăsirea cuibului. Intervalele diferă între surse.

CaracteristicăAnimal Diversity WebPressOne (citând SOR)
Anvergură185–220 cm190–225 cm
Lungime70–84 cm80–93 cm
Incubație35–45 de zile43–45 de zile
Părăsirea cuibului45–81 de zile65–70 de zile
Viteză în picajpână la circa 320 km/h240–320 km/h
Durata viețiisursa nu este consecventăpână la 32 de ani în sălbăticie

Acvila de aur în România

În limba română, specia se numește de obicei acvilă de munte. Un biolog SOR spune, în PressOne, că în România este o specie sedentar-rezidentă și dispersivă. Adulții rămân în teritorii întinse. Juvenilii se răspândesc pe suprafețe mari.

Specia figurează în Anexa I a Directivei Păsări a UE. Documentul Ministerului Mediului pentru situl ROSPA0035 Domogled – Valea Cernei estimează 2–3 perechi în sit, conform unui studiu din 2015. Statutul speciei acolo este rezident. Planul de management indică o stare de conservare favorabilă.

În aprilie 2025, administrația Parcului Natural Apuseni a anunțat că o cameră montată deasupra unui cuib a surprins eclozarea a doi pui. Monitorizarea ajută la identificarea pericolelor, de exemplu activitățile umane din apropierea cuiburilor (G4Media). Sursele consultate nu oferă o cifră actuală pentru întreaga țară.

Statut de conservare

La nivel global, specia este clasificată Least Concern în Lista Roșie IUCN, după Animal Diversity Web. Aceasta este o evaluare globală. Nu descrie situația din fiecare regiune. Dacă vezi un exemplar rănit, păstrează distanța și anunță autoritățile.

Pentru alte specii sălbatice din Carpați, vezi fișele despre ursul brun și lupul cenușiu. Alt răpitor spectaculos este șoimul călător.

Imagine: Ron Knight, CC BY 2.0, via Wikimedia Commons.

Întrebări frecvente

Ce este acvila de aur?

Acvila de aur (Aquila chrysaetos) este o pasăre de pradă mare, răspândită în emisfera nordică. În România este numită și acvilă de munte. Are anvergura de circa 185–225 cm.

Cât de mare este anvergura acvilei de aur?

Animal Diversity Web dă 185–220 cm. Un material PressOne, care citează determinatorul Collins, dă 190–225 cm. Sursele diferă ușor, deci anvergura este de circa 185–225 cm.

Ce mănâncă acvila de aur?

Mănâncă în principal mamifere mici, cum sunt iepurii și marmotele. Prinde și păsări, reptile și pești. Uneori vânează pradă mai mare, iar iarna se hrănește și cu cadavre.

Unde își face cuibul acvila de aur?

Cuibărește de regulă pe stânci, iar în unele cazuri în conifere. Femela depune de obicei două ouă. Incubația durează 35–45 de zile, după Animal Diversity Web.

Trăiește acvila de aur în România?

Da. Specia este prezentă în România, unde un biolog SOR o descrie ca sedentar-rezidentă. În situl Domogled–Valea Cernei sunt estimate 2–3 perechi, după un studiu din 2015.

Este acvila de aur o specie amenințată?

La nivel global este clasificată Least Concern în Lista Roșie IUCN. În Uniunea Europeană figurează în Anexa I a Directivei Păsări, care cere măsuri speciale de protecție.

Redacția DiVet

Echipa editorială DiVet

Articole documentate din surse publice (standarde de rasă, organizații de profil, publicații științifice) și pregătite cu ajutorul instrumentelor de inteligență artificială. Informațiile au rol orientativ și nu înlocuiesc sfatul medicului veterinar.

Mai multe din Sălbatice

Vezi toată categoria