Puricii la câini și pisici: semne, riscuri și prevenție

Puricii la câini și pisici sunt insecte mici, fără aripi, care se hrănesc cu sânge și pot provoca mâncărime, alergii ale pielii și, în infestările mari, anemie. Pe animal trăiesc doar adulții, iar ouăle și stadiile tinere se găsesc în mediu. De aceea controlul vizează atât animalul, cât și locuința.

Cât de urgent este

Puricii nu sunt de obicei o urgență, dar infestațiile mari la animalele tinere, bătrâne sau slăbite cer consult rapid. Tabelul rezumă situațiile frecvente.

Puricii la câini și pisici: ciclul de viață

Ghidul ESCCAP pentru ectoparaziți (GL3) arată că doar adulții trăiesc pe gazdă. Ouăle și stadiile tinere reprezintă majoritatea populației de purici dintr-o casă infestată. Specia cea mai frecventă în Europa pe câini și pisici este Ctenocephalides felis.

Ciclul decurge astfel, potrivit aceleiași surse:

• femela depune în medie 20 de ouă pe zi, pe animal, iar ouăle cad în mediu;
• larvele se hrănesc cu resturi și cu excrementele puricilor și se ascund la baza covoarelor sau sub mobilă;
• larva țese un cocon și devine pupă;
• adultul poate ieși imediat sau după 6 luni ori mai mult, când simte prezența unei gazde.

De la ou la adult, dezvoltarea durează de la 14 zile la 140 de zile, în funcție de condiții. Casele cu încălzire centrală sau cu covoare pot permite dezvoltarea indiferent de sezon. Merck Veterinary Manual notează că, în condiții obișnuite de locuință, ciclul se încheie în 3–8 săptămâni. Pupele pot aștepta săptămâni sau chiar luni.

Din acest motiv, tratarea doar a animalului nu ajunge întotdeauna. ESCCAP spune că infestația de adulți reprezintă o parte foarte mică din totalul populației, iar controlul stadiilor din mediu trebuie luat în calcul, mai ales în infestațiile mari. Aspirarea covoarelor și spălarea așternutului ajută la reducerea stadiilor din mediu.

Semne și riscuri

Un animal fără alergie poate avea puține semne sau doar zgârieturi ocazionale, spune ghidul ESCCAP. Alte riscuri:

• anemie, la infestații mari, mai ales la animale tinere, bătrâne sau slăbite;
• infecții secundare ale pielii după zgâriere;
• transmiterea unor paraziți și agenți infecțioși;
• mușcături la oameni: CAPC notează că oamenii din locuințe infestate sunt adesea mușcați de puricii nou-ieșiți.

Pentru depistare, ESCCAP arată că pieptănarea este cea mai sensibilă metodă. Excrementele de purici apar ca puncte negre care, ținute pe hârtie umedă, lasă un halou roșiatic. Pe animalele cu blană deasă, puțini purici pot trece neobservați.

Dermatita alergică la mușcătura de purice

Unele animale dezvoltă o reacție la saliva puricilor. Merck Veterinary Manual descrie câini cu mâncărime intensă, care se scarpină, se linge și se roade, cu piele crustoasă la șolduri, baza cozii și coapse. Câinii foarte sensibili pot avea foarte puțini purici, pentru că aceștia sunt îndepărtați prin lins.

Potrivit ESCCAP, leziunile pot include căderea părului, papule și cruste, adesea în zona lombară și la coadă, și pot duce la infecții secundare. Diagnosticul se bazează pe prezența puricilor sau a excrementelor, pe răspunsul la tratament și pe excluderea altor cauze. Medicul este cel care exclude alte alergii sau boli ale pielii.

La animalele cu această alergie, ghidul recomandă control de lungă durată și curățenie frecventă. Contactul cu saliva puricilor trebuie redus la minimum, iar toate animalele din gospodărie intră în plan.

Legătura dintre purici și tenie

CAPC explică faptul că tenia Dipylidium caninum are nevoie de purici ca gazdă intermediară. Câinii și pisicile se infectează înghițind puricele infectat la lins. Segmentele de tenie arată ca niște semințe de castravete și pot apărea în zona anală, pe așternut sau în fecale.

ESCCAP notează că infecția cu această tenie poate indica o infestație actuală sau recentă cu purici. Tratamentul teniei trebuie asociat cu controlul puricilor, altfel reinfecția este probabilă, spune CAPC. Copiii se pot infecta ocazional dacă înghit un purice infectat. Vezi și deparazitarea câinilor și pisicilor.

Prevenție și control

Fiecare animal și locuința lui sunt un habitat separat de purici, iar protocolul se stabilește împreună cu medicul, arată ESCCAP. Contează câte animale sunt în casă, accesul la locuri cu stadii tinere, prezența alergiei și răbdarea proprietarului. Infestațiile apar și în afara verii: ghidul spune că poate fi nevoie de control pe tot parcursul anului. CAPC recomandă control tot anul și pe toată durata vieții animalului.

Printre cauzele de eșec, ESCCAP enumeră tratarea doar a unora dintre animale, aplicarea greșită a produselor și ignorarea locurilor-problemă, precum mașina sau magaziile. Merck atrage atenția că unele produse nu resping puricii, deci câțiva purici pot fi văzuți săptămâni după începerea tratamentului. Produsul și intervalul le alege medicul. Căpușele cer o abordare separată, descrisă în articolul despre căpușe.

Când mergi la veterinar

Mergi la veterinar dacă vezi purici, grăunțe negre pe blană sau segmente de tenie, dacă animalul se scarpină intens, are cruste ori păr căzut sau dacă este tânăr, bătrân ori slăbit. Medicul stabilește cauza, produsul potrivit pentru specie și vârstă și intervalul de aplicare. Nu folosi produse pentru câini la pisici și nu improviza tratamente acasă. Acest articol informează, dar nu înlocuiește consultul veterinar.

Imagine: Katja ZSM, CC BY-SA 3.0, via Wikimedia Commons.